România continuă să se confrunte cu una dintre cele mai grave situații din Uniunea Europeană în ceea ce privește sărăcia în rândul copiilor. Datele recente arată că 31,8% dintre copiii români cu vârsta sub 16 ani sunt afectați de privațiuni materiale, procent care este mai mult decât dublu față de media Uniunii Europene, estimată la 13,6%. Cea mai vulnerabilă categorie este reprezentată de copiii cu vârste între 10 și 15 ani, unde procentul ajunge la 33,9%. În același timp, 27,6% dintre copiii cu vârsta sub 6 ani trăiesc în condiții similare. În total, aproximativ 1,163 milioane de copii din România se confruntă cu dificultăți în asigurarea resurselor necesare pentru un trai sănătos.Sărăcia se reflectă direct și în participarea copiilor la viața școlară. Aproape jumătate dintre copiii afectați de lipsuri materiale, mai exact 46,8%, nu participă la excursii sau activități organizate de școală. Diferența față de restul Uniunii Europene este majoră, în condițiile în care media europeană este de doar 13,9%. Un studiu realizat în vara anului 2025 arată că 58% dintre familiile ai căror copii sunt integrați în programe educaționale dedicate nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educație fără sprijin extern. Situația devine și mai gravă în rândul familiilor care se consideră sărace, unde 87% dintre acestea declară că nu își permit costurile educației. În cazul familiilor cu nivel educațional scăzut, procentul ajunge la 70%.Specialiștii atrag atenția că una dintre principalele cauze ale acestui fenomen este nivelul scăzut al investițiilor publice în domenii esențiale pentru dezvoltarea copiilor. România alocă 12,8% din PIB pentru protecție socială, mult sub media europeană de 19,2%. În educație, alocarea este de 3,4% din PIB, comparativ cu media Uniunii Europene de 4,7%, iar în sănătate investițiile ajung la 4,7% din PIB, în timp ce media europeană este de 7,2%. În același timp, există probleme legate de colectarea și monitorizarea datelor privind copiii vulnerabili, cum ar fi situația celor cu părinți plecați la muncă în străinătate sau apartenența la comunități vulnerabile. De asemenea, lipsa unei planificări bugetare multianuale face ca multe programe sociale să fie instabile și dificil de susținut pe termen lung. Reprezentanții organizațiilor implicate în protecția copiilor avertizează că vulnerabilitățile socioeconomice tind să se transmită de la o generație la alta, iar educația reprezintă veriga principală prin care aceste dezavantaje se perpetuează. Lipsa accesului la educație de calitate și participarea redusă la activități școlare contribuie la menținerea cercului vicios al sărăciei.Pentru a combate fenomenul, sunt propuse mai multe măsuri urgente. Printre acestea se numără creșterea alocărilor bugetare pentru educație, sănătate și protecție socială, introducerea unui cadru de finanțare multianual pentru programele dedicate copiilor vulnerabili și dezvoltarea serviciilor comunitare integrate în comunitățile dezavantajate. De asemenea, autoritățile locale sunt încurajate să extindă programele de tip after-school, să asigure transport școlar sigur și eficient, să sprijine programe precum „O masă sănătoasă” și să creeze spații gratuite pentru activități educaționale și recreative destinate copiilor și adolescenților.În prezent, aproximativ 300 de servicii comunitare integrate au fost înființate sau sunt în curs de lansare, însă specialiștii consideră că este nevoie de astfel de servicii în cel puțin 2.000 de comunități din România. Asta înseamnă că aproximativ 1.700 de comunități încă nu beneficiază de intervenții integrate care să sprijine copiii și familiile vulnerabile. Problema sărăciei infantile nu este însă doar una națională. La nivel european, Uniunea Europeană și-a propus ca până în 2030 să scoată din sărăcie cinci milioane de copii. Cu toate acestea, între 2019 și 2024 numărul copiilor aflați în risc de sărăcie sau excluziune socială a crescut cu 446.000.Specialiștii subliniază că efectele sărăciei din copilărie se resimt pe tot parcursul vieții. Adulții care au crescut în sărăcie au șanse mai mici de a participa pe piața muncii, câștigă în medie cu aproximativ 20% mai puțin și se confruntă mai des cu probleme de sănătate. În aceste condiții, investițiile în copii devin esențiale nu doar din perspectivă socială, ci și economică, pentru a evita perpetuarea sărăciei de la o generație la alta.
Cristina ANDREI