Sărbătoarea de 9 martie, numită în calendarul popularsau, este consacrată de creștinii ortodocși comemorăriiSfințiilor 40 de Mucenici din Sevastia , care s-au jertfit pentru triumful credinței creștine.
Pe stil vechi, această zi marchează începutul Anului Agrar, celebrat la echinocțiul de primăvară. Suprapunerea sărbătorii religioase peste începutul noului ciclu agrar face ca tradițiile să îmbine practici, credințe și obiceiuri legate atât de renașterea naturii, cât și de cultul morților.
În mitologia populară, cei 40 de Mucenici apar ca protectori ai omului, ai vegetației și ai agriculturii. În cinstea lor se pregătesc ofrande din aluat, numite „Măcinici”, „Sfinți”, „Sfințișori”, „Bradoși” sau „Brânduși”, modelate în forme variate: opturi, inele, ciomege sau „S”-uri.
Fie că sunt fierți (în apă îndulcită, cu miez de nucă, scorțișoară și coajă de lămâie), fie că sunt copți, pretutindeni se pregătesc 40 de forme antropomorfe (în forma cifrei opt), în amintirea celor 40 de mucenici. În unele zone, numărul ajunge la 44. Pe lângă forma umană stilizată (cu cap, ochi, nas, mâini și picioare), măcinicii pot avea formă de albină, pasăre (colăceii numiți „pupăză” amintesc de simboluri creștine timpurii), brăduleț sau cerc, obținute prin presarea aluatului cu capătul țevii de soc.
În anumite regiuni, Măcinicii sunt numiți „Moși” și sunt considerați spirite ale morților care își vizitează rudele în această zi.
De 9 martie se pregătesc două turtițe în care femeile împung patruzeci de găuri cu țeava de țesut și le astupă cu miere. Una se dă de pomană primului trecător întâlnit, iar cealaltă copiilor casei (A. Gorovei).
Aflarea norocului la Măcinici presupune prepararea unei turte din făină de grâu, în aluatul căreia se ascunde o monedă de argint sau de aur. După coacere, turta este tăiată în bucăți egale și împărțită membrilor familiei. Cel care găsește moneda este considerat cel mai norocos din casă în anul ce urmează (I. Ghinoiu).
Indiferent de forma sau modul de preparare, Măcinicii se împart pentru moși și strămoși. Este una dintre cele mai frumoase, mai bogate și mai generoase ceremonii ale românilor. În această zi, se aprinde o lumânare, se oferă un colăcel de pomană și se rostește un gând pentru toți cei plecați din lume — pentru pomenirea și iertarea tuturor pribegilor, români și neromâni, cunoscuți și necunoscuți.
Suntem unul dintre puținele popoare care dăruiesc o zi din an odihnei tuturor celor care au fost înaintea noastră.
Un obicei străvechi este „beția rituală” de Măcinici — consumul a 40 sau 44 de pahare de vin. Tradiția spune că vinul băut în această zi se transformă, de-a lungul anului, în sânge și putere de muncă.
Tot acum se scotea plugul în câmp, pentru spor și belșug. În coarnele plugului sau ale boilor se puneau colaci, iar alții erau împărțiți vecinilor și rudelor (I. Ghinoiu).
Se săvârșesc și alte practici cu semnificații specifice noului an agrar: se mânuiesc pe rând sapa, grebla și furca, pentru a fi îndemânatic tot anul, se stropesc plugul și vitele cu aghiazmă, se amenință pomii neroditori cu tăierea, se bate pământul cu maiurile pentru alungarea frigului și chemarea căldurii, se aprind focuri în curți, grădini sau la răscruci, pentru ca fumul să ajungă la pomi și să aducă rod bogat.
Rețetă – Măcinici fierți
„Se fac din cocă pregătită cu făină, apă și sare. Se pune apa la fiert și se adaugă puțină sare. Când dă în clocot, se pun măcinicii. Se fac mai ușor și nu se lipesc de oală dacă sunt lăsați puțin să se usuce, eventual fiind pregătiți din ajun. După ce clocotesc de câteva ori, se amestecă puțină apă rece cu trei-patru linguri de făină și se adaugă în apa clocotită. Se mai dă un clocot, apoi oala se ia de pe foc. Se adaugă zahăr, scorțișoară, nucă pisată și coajă de lămâie.”(Brazi, com. Maia, Ialomița, informație înregistrată în 1989)
Aceste obiceiuri sunt readuse și în acest an în atenția publicului, la Muzeul Național al Agriculturii, prin organizarea manifestării „Măcinicii – tradiții populare românești”, un atelier în cadrul căruia elevii modelează colăcei, descoperă semnificațiile simbolice ale zilei și participă la gesturi rituale, precum agățarea măcinicilor în pomii fructiferi, „pentru rod bogat”.
Astfel, 9 martie rămâne nu doar o sărbătoare religioasă, dedicată celor 40 de Mucenici, ci și o expresie vie a memoriei culturale – o punte între credință, rit și ritmurile fundamentale ale naturii.
Documentare realizată de Angelica Buzoianu, bibliograf
Surse documentare: arhiva M.N.A., Croitoru-Capbun Viorica,Pâinea de neamul românesc , ed. Star Tipp, Slobozia, 2002
Sursa: https://ziarulialomita.ro/muzeul-national-al-agriculturii-prezinta-sarbatoarea-macinicilor-9-martie/