România funcționează astăzi pe o structură administrativă gândită pentru o altă epocă. În timp ce populația scade în sate, orașele mari se sufocă, iar comunitățile mici se confruntă cu bugete fragile, reforma administrativ-teritorială promisă de ani de zile rămâne blocată între studii, comisii și prudență politică. Răspunsul oficial transmis Parlamentului privind „lipsa reorganizării teritoriale și riscul dezastrului administrativ” confirmă temerile: nu există calendar, decizie fermă sau consens politic. Există doar amânare.
3.228 de unități administrativ-teritoriale, aproape jumătate sub 3.000 de locuitori
La 1 ianuarie, România avea 2.862 de comune, 216 orașe, 103 municipii, 6 sectoare și 41 de consilii județene – în total, 3.228 de unități administrative. Dintre acestea, 438 au mai puțin de 1.500 de locuitori, iar peste 1.100 au între 1.500 și 3.000 de locuitori. Practic, aproape jumătate din administrația locală funcționează în comunități mici, dependente de transferurile de la centru și cu capacitate redusă de a atrage investiții. În același timp, 87% din teritoriul țării este rural, însă aici trăiește mai puțin de jumătate din populație. Urbanul ocupă doar 12,9% din suprafață, dar găzduiește 53% dintre locuitori. Dezechilibrul este evident, iar presiunea bugetară crește constant.Executivul susține că reforma nu este abandonată, dar trebuie implementată cu grijă. Motivul: modificarea limitelor teritoriale necesită referendumuri locale, consens politic și acceptare socială. Oficialii vorbesc despre o „strategie graduală și voluntară”, încurajând comasarea benevolă a comunelor, cooperarea prin asociații de dezvoltare intercomunitară și extinderea zonelor metropolitane. Pe hârtie, strategia pare rezonabilă. În practică, rezultatele sunt lente și fragmentate. Menținerea structurii administrative fragmentate generează costuri ridicate: posturi administrative numeroase, aparate de specialitate și cheltuieli de funcționare, toate într-un context de deficit bugetar și constrângeri europene.Guvernul lucrează la limitarea numărului de posturi în funcție de populație, reducerea cheltuielilor administrative – cu economii estimate la miliarde de lei anual – și scenarii de reclasificare a localităților. Fără o reorganizare structurală, aceste măsuri rămân însă doar soluții punctuale.
Bariere politice și sociale
Reorganizarea administrativ-teritorială nu înseamnă doar trasarea unor linii pe hartă. Implică comasarea primăriilor, redistribuirea funcțiilor, reorganizarea consiliilor locale și, inevitabil, tensiuni între comunități. Unele localități ar putea pierde statutul de oraș sau comună, iar costul politic al deciziilor este ridicat. În plus, există bariere culturale, rivalități istorice și zone unde ideea de comasare stârnește reacții vehemente. Guvernul subliniază că reforma trebuie realizată doar atunci când există consens larg și bază tehnică solidă. Analize și studii există, dar decizia finală lipsește.Între timp, populația migrează, bugetele sunt tensionate, iar decalajele de dezvoltare între regiuni se adâncesc. Reforma administrativ-teritorială rămâne în sertar. Răspunsul oficial este prudent. Realitatea economică și demografică însă nu mai poate aștepta. Reorganizarea – fie voluntară, fie inevitabilă – pare o chestiune de timp.
Gabriel MICU
Sursa: https://ziarulimpact.ro/administratia-blocata-pune-romania-in-fata-unui-dezastru-iminent/